Lup Cehoslovac

Salut,
Mi-am cumparat de curand (acum o luna si o saptamana) un pui de lup ceh in varsta de 3 luni jumate dar am o multime de probleme cu el si vreau sa stiu daca se schimba sau asa este felul lor, iar daca se schimba, cum?

Am dus-o afara, dar ea prefera sa faca in casa, oriunde, in pat, pe covor, peste tot. Cand anume se obisnuieste sa faca afara si cum? Mai am un cate l(metis), dar cu el nu am avut asemena probleme cum am cu ea.

Nu se jocaca cu mine. Se joaca doar cu o catelusa de varsta ei, in rest este sperioasa fata de alti catei si ii maraie sau ii musca.

Nu asculta comenzile. Am invatat-o sa sada, sa sara, dar nu le respecta decat cu recompensa si asa foarte greu. Nu raspunde la nume decat atunci cand vrea.

Daca o las pe veranda noaptea, unde i-am amenajat culcusul, incepe sa scanceasca si sa se urce pe usa pentru a intra in casa si pur si simplu nu se lasa pana nu o lasam cu noi in camera. Nu vrea sa stea acolo nici cu vorba buna nici cu ziarul.

Nu stiu ce sa ma mai fac cu ea, va rog ajutati-ma, pentru ca altfel prefer sa o dau de unde am luat-o.
Mentionez ca pana la varsta de 3 luni jumate cand am luat-o noi nu a stat decat intr-un tarc cu fratii ei, nu a fost scoasa din curte decat cand am luat-o, este si asta o cauza a comportamentului ei, sau nu? Se mai poate face ceva, fara dresaj specializat (la dresor)? Sau este mai bine sa o dau inapoi? A fost prea mare cand am luat-o? Va rog sa ma ajutati.

Va multumesc anticipat!
Ana Ghineraru

))))))))))
Acum pe bune, si nu va suparati pe mine, dar aveti copii? Sau ati avut? Cam cat de ascultatori au fost cat timp au fost foarte mici? Bunica mea avea o vorba : copil cuminte si baba frumoasa n-ai sa vezi! Eu va spun ca lup ceh adormit precum un buldog n-o sa gasiti decat daca este bolnav sau batran. Altfel nu.
Rasa aceasta este una activa care are nevoie de multa miscare, incurajare si educare. Educarea cu bataia nu functioneaza. Am incercat sa ma impun astfel si am esuat lamentabil. Ceea ce ma bucura la aceasta rasa este ca ma obliga sa fiu vesel si calm pentru ca altfel nu am cu cine ,,vorbi''. Se fereste sau ma ignora total daca sunt indispus sau nervos, asa ca sunt nevoit sa trag aer in piept, sa pun zambetul pe buze si sa-mi spun ca viata-i frumoasa. Dupa ce executa ceea ce ii comand, constat ca buna dispozitie ramane iar pe caine nu pot fi suparat.

Cateva recomandari:
1. Urmariti pe youtube ceva filme(zeci, sute) cu Cesar Millan, in special :http://www.youtube.com/watch?v=Z15HPCiHybQ, http://www.youtube.com/watch?v=P6U0pPhNm5M
2. ,,prefera sa faca in casa'' - la inceput toti fac asa pentru ca nu cunosc care este zona de somn si care este zona pentru nevoi. Langa curtea mea am 2 maidanezi care pleaca la aproximativ 50m departare de curte si isi fac nevoile. Niciodata mai aproape. La fel va face si cateaua dvs. Pentru inceput cumparati niste ,,batiste sau prosoape'' speciale pt caini si pisici, si de cate ori vedeti ca incearca sa faca duceti-o pe acestea. Laudati-o cand face unde trebuie si ignorati-o cand face in alta parte. Prosopul sa stea undeva unde are acces din toate camerele pe care i le lasati la dispozitie, pt ca altfle nu va ajunge la timp sa faca pe el chiar daca doreste acest lucru. Cand sunt mici au acelasi metabolism ca al unui copil mic, nu se pot abtine. Olav a stat in casa o saptamana iarna trecuta si nu am avut o picatura de urina. Venea dimineata la 7 si ma lingea pe picior, semn ca vroia afara.
3. ,,Nu se joaca cu mine....'' - daca va rapesc un grup de cimpanzei si va duc intr-o cusca in care se mai afla un om, dvs cu cine ati initia un dialog mai intai? Cu maimutele sau cu omul? La fel si cainele, va incepe sa ,,dialogheze'' cu cei din rasa lui. Cu timpul va invata ca dvs sunteti seful haitei si va va acorda respectul cuvenit. Referitor la marait si muscat alti caini, la fel se comporta si copilul meu daca in fata lui apar straini care intra in zona de intimitate fara sa ii acorde timp sa le inteleaga intentiile. De aceea va sfatuiesc sa-l socializati cat mai bine, adica sa-l puneti in contact cat mai des cu caini, oameni, masini, situatii etc, fara a va scapa de sub control, si in care sa reactionati normal si fara sa stresati excesiv cainele.
4. ,,Nu asculta comenzile....'' - )) este un catel de 3 luni!!!!!!! Daca avea 2 ani mai intelegeam, dar asa....!
5. ,,Daca o las pe veranda noaptea....'' - ati luat cainele dintr-o canisa unde avea o familie. Mama, frati etc. L-ati adus acasa la dvs intr-un loc strain, inconjurat de caini si persoane straine, si il lasati sa doarma afara SINGUR. Cam cum v-ati simti daca v-as duce intr-o alta tara, fara sa cunoasteti pe nimeni, fara a avea forta de va impotrivi si/sau descurca si v-as lasa sa dormiti la usa intr-un culcus? Si dvs ca om ati avea probleme de adaptibilitate, va asigur, dar un biet catel, repet, de 3 luni! Permiteti-i ca noaptea sa doarma in casa(pana la primavara), iar ziua numai afara. Afara amenajati-i un spatiu alaturi de celalalt caine(cusca) astfel ca cu timpul se va invata cu noua locatie imprumutand din comportamentul celuilalt.

Pe scurt : aveti un caine tanar care nu are nici-o problema. Problema se afla la dvs pentru ca nu intelegeti nici macar uman ca orice fiinta are nevoie de timp de acomodare, mai ales ca este pui si a fost luat dintr-o familie.
P.S. Joaca la caini, ca si la oameni, le da ocazia sa se destreseze, sa devina mai curajosi, sa-si incerce puterile si sa evolueze din punct de vedere fizic, intelectual si social. Daca mai aveti nelamuriri va rog sa apelati la ajutorul oricui de pe acest forum, dar mai ales al crescatorului care vi l-a dat. Sunt convins ca va va oferi mult mai multe informatii decat am reusit eu in cateva randuri.

Eu am tot o cățea și a avut destule probleme am lucrat foarte mult cu ea și le-am rezolvat în majoritate, au mai rămas o parte care doar le-am ameliorat, dar cred că sunt pe drumul cel bum și o să le rezolv pe toate. Am să încerc să împărtășesc din puțina mea experiență, nu dau sfaturi, dar am să relatez cum am trecut eu de problemele acestea.

Ana Ghineraru scrie: A fost prea mare cand am luat-o?

Perioada optimă de adopție a unui câine este în jurul a 7 săptămâni.
“For most purposes, secondary socialization begins in earnest when a puppy leaves the mother and littermates to begin life with a human family. The ideal timing for this transition is 7 weeks of age, with a relative range of -1 or +1 (6 to 8 weeks).” (Handbook of Applied Dog Behavior and Training, Volume 1 - Adaptation and Learning – am trimis-o prin mesaj privat)
Dar nu trebuie să vă îngrijorați pentru că lupul ceh ajunge la maturitate mai târziu, are o copilărie mai lungă, deci vârsta adopție nu este o problemă. Arys a intrat prima dată în călduri la un an și șapte luni. Este ceva diferență față de vârsta medie a celorlalte rase.

Ana Ghineraru scrie:Am dus-o afara, dar ea prefera sa faca in casa, oriunde, in pat, pe covor, peste tot. Cand anume se obisnuieste sa faca afara si cum?

Și noi ne-am chinuit cu Arys până la 5 luni. Am aplicat în tot felul de metode, scosul afară (în curte) să-și facă nevoile la fiecare două ore, o urmăream și când o vedeam că se pregătește o trăgeam afară, cu ziarul, certată când o prindeam asupra faptului… Nu au mers. Dimineața găseam mizerie în camera în care dormea, ce-i drept departe de pătuțul ei. Și noi am făcut greșeala s-o lăsăm să doarmă singură. Am citit despre învățatul câinelui să-și facă nevoile cu ajutorul cuștii. Pe scurt câinele nu-și face nevoile în culcușul lui. Dar în loc de cușcă am folosit dormitorul nostru. Îi mutam pătuțul să doarmă cu noi. Vă rog să mă credeți că din acea noapte nu am mai făcut în casă. În dormitor, nici măcar o dată. În living a mai făcut pipi de două ori. Ce-i drept nu cred că problema s-a rezolvat doar că am luat-o cu noi, probabil tot ceea ce am încercat a contribuit într-o oarecare măsură.

Ana Ghineraru scrie:Nu se jocaca cu mine.

Nici Arys nu prea se joacă cu noi. Și pe noi ne-a mirat. Cel mai mult îi place să se joace cu alți căței. Din ce am mai citit am înțeles că, în general, femele sunt mai independente și în particular cred că este și specific rasei această independență. Aici ar fi interesant să-și spună părerea despre acest aspect și ceilalți utilizatori.

Ana Ghineraru scrie:Se joaca doar cu o catelusa de varsta ei, in rest este sperioasa fata de alti catei si ii maraie sau ii musca.

Trebuie să socializeze cu cățeii!!! Părerea mea este să mergeți cu ea în parc unde sunt căței echilibrați, non agresivi, eventual mai mari ca ea de la care are ce să învețe. Va învăța să-și controleze mușcătura la joacă, să-i respecte pe cei mai în vârstă, să nu sară calul cu tot felul de bădărănii, să fie calmă deoarece câinilor echilibrați nu le plac cei agitați și-i ignoră sau îi corectează. Probabil va fi speriată și retrasă primele zile dar insistați, nu renunțați, nu plecați dacă vrea afară, îi veți recompensa comportamentul, va înțelege că dacă vrea ceva primește chiar dacă nu trebuie. Arys a noastră a începu să iasă de sub bancă / picioarele noastre abia după trei zile, cât timp stătea ascunsă o ignoram, nu o luam în brațe și nici nu o forțam. Aici am avut noroc de sfaturile celor din parc. Singurul lucru de care trebuie să aveți mare grijă este să n-o bată alt câine atât de tare încât să rămână speriată sau să devină agresivă la câni pentru mai târziu, deoarece va fi foarte greu de corectat. Adică în loc să faceți un pas înainte veți face doi înapoi. Nu trebuie nici să vă speriați prea tare, probabil unii câini o vor corecta ceva mai dur, pot chiar s-o apuce cu botul de ceafă și s-o împingă spre pământ. Un scâncet, o evitare, o fugă nu sunt neapărat o problemă.

Ana Ghineraru scrie:Nu asculta comenzile. Am invatat-o sa sada, sa sara, dar nu le respecta decat cu recompensa si asa foarte greu. Nu raspunde la nume decat atunci cand vrea.

Este un câine normal! Mă miram dacă era altfel. Eu și acum fac dresaj cu recompense – 1 an și 8 luni. Ce-i drept disciplina o fac fără. Adică la ieșirea din casă trebuie să iasă în urma mea, să nu tragă în lesă, să aștepte pregătitul mâncării și multe altele … fără recompense. Cu multă răbdare și fără impunerea cu forța poate veți ajunge aici : http://www.youtube.com/watch?v=T7kuDvtM2P0 Un mic, mic pic facem și noi http://ftp.merior.ro/files/Dresaj%20-%2 ... -45-05.m4v poate, poate!... Pentru că-i primul câine și nu aveam experiență am încercat și eu puțin cu forța și constatam că ori se încăpățâna mai tare ori se speria. În loc de forță îi arăt că nu are încotro, că sunt mai încăpățânat ca ea, că nici măcar o dată nu cedez dacă insistă – mint!!! Nu reușesc să mă țin de asta dar încerc din răsputeri .

Ana Ghineraru scrie:Daca o las pe veranda noaptea, unde i-am amenajat culcusul, incepe sa scanceasca si sa se urce pe usa pentru a intra in casa si pur si simplu nu se lasa pana nu o lasam cu noi in camera. Nu vrea sa stea acolo nici cu vorba buna nici cu ziarul.

Și Arys făcea la fel. Nu știu cum doriți dumneavoastră, dar noi ne-am fi dorit să dormim cu ea, dar prinși în capcana primelor „sfaturi” n-o lăsam să intre în dormitor. După ce am mai înțeles cum stau lucrurile am lăsat-o și acum suntem toți fericiți. Ideea este că un câine trebuie să respecte locul de dormit al stăpânilor, să nu se urce în pat decât la comandă, să-i interzici s-o facă neinvitată, sau mai rău, să nu te dea la o parte, sau să te mârâie când vrei să te așezi și tu pe pat. De aici am înțeles că nu are voie să intre în dormitor, dar nici nu prea pricepeam de ce .

Ana Ghineraru scrie:Mentionez ca pana la varsta de 3 luni jumate cand am luat-o noi nu a stat decat intr-un tarc cu fratii ei, nu a fost scoasa din curte decat cand am luat-o, este si asta o cauza a comportamentului ei, sau nu?

După mine este posibil într-o oarecare măsură, (vedeți Handbook of Applied Dog Behavior and Training, Volume 1 - Adaptation and Learning – pag. 32, primul paragraf) dar este foarte tânără și poate remedia. Nu ați pierdut decât o lună și în continuare trebuie să profitați la maxim de primele luni de viață pentru socializare. Noi o scoteam, o duceam afară, o plimbam, dar îmi pare râu că nu am făcut mai mult. Dacă ar fi s-o iau de la început i-aș crea ocazii să interacționeze cu cel puțin 2-3 persoane străine pe zi, afară și în casă (musafiri). Nu vorbesc despre joaca cu alți căței pentru că de aceasta a avut parte… slavă domnului. Măcar în primele luni scoateți-o afară umpleți-i timpul de tot felul de noutăți până obosește, când vine să cadă ruptă de oboseală. Știu că este foarte greu pentru că este un animal plin de energie și trebuie mult efort să și-o consume. Arys în jurul vârstei de un an s-a calmat mult. Acum cât este în casă doarme sau stă liniștită – tolănită în diferite poziții.

Ana Ghineraru scrie:Se mai poate face ceva, fara dresaj specializat (la dresor)?

Nu vă trebuie dresaj. Trebuie să-i consumați energia, cu plimbări, joacă disciplinată, în parc cu căței…, să-i impuneți reguli și limitări, și să aveți răbdare cu ea – s-o iubiți.
Noi de aici am luat primele sfaturi cu adevărat utile. http://www.animalutze.com/forum/viewtop ... 06#p199601 Este adevărat că nu toate i s-au potrivit lui Arys mot a mot, dar aici sunt multe de discutat și sunt amănunte ce pot fi specifice numai ei ca exemplar. Vedeți Reguli de comportament din 3.1. Notiuni generale de educatie si comportament.

Ana Ghineraru scrie:Sau este mai bine sa o dau inapoi?

Asta numai dacă nu sunteți dispusă să faceți eforturi pentru educarea, socializarea, îngrijirea ei. Părerea mea este că dacă ați ajuns să postați aici vă interesează cât de cât și dacă o să reușiți să vă ocupați de ea cel puțin două ore pe zi măcar în primul an de viață totul o să fie bine.

Eu sunt de acord cu cei care spun că ciobănescul cehoslovac nu este un câine pentru oricine, și mai ales cei care sunt la primul câine… Așa cum am fost și eu .

Problema se afla la dvs pentru ca nu intelegeti nici macar uman ca orice fiinta are nevoie de timp de acomodare, mai ales ca este pui si a fost luat dintr-o familie.

Nu sunt de acord. A spus ca a mai avut un catel care nu s-a comportat asa, prin urmare asteptarile denaturate. Lupul cehoslovac e ceva mai zvapaiat decat alte rase, ca sa fim cinstiti.

admin scrie: Din ce am mai citit am înțeles că, în general, femele sunt mai independente și în particular cred că este și specific rasei această independență. Aici ar fi interesant să-și spună părerea despre acest aspect și ceilalți utilizatori.

Al nostru se joaca cu toata lumea. Cu oameni, caini, maidanezi, pisici (daca ar sta), broaste. Ce e frumos tare la el e ca nu are preferati. Cand sunt mai multi oameni in acelasi loc, isi incearca norocul pe rand cu fiecare.

Adică la ieșirea din casă trebuie să iasă în urma mea, să nu tragă în lesă, să aștepte pregătitul mâncării și multe altele … fără recompense.

A...ha.

Arys în jurul vârstei de un an s-a calmat mult.

Si Amur la fel. La patru-sase luni inca era cam tolomac. De la un an si ceva deja stie ce vorbim cu el. Progresele sunt vizibile si semnificative.

Ana Ghineraru scrie:Se mai poate face ceva, fara dresaj specializat (la dresor)?

Rabdare Cat despre dresaj, eu una cred ca rezultatele se vad mai tarziu, cand cainele se mai maturizeaza. La Amur mi se parea ca stia teoria, dar in practica facea tot ce voia el. Acum, cand e mai maricel, stie sa mai si asculte.

Succes!

Cred că cel mai firesc, în astfel de cazuri, este să ne documentăm, la modul cel mai serios și sincer, asupra istoricului rasei, particularitățile acesteia dar și a altor, posibile, rase, cu care ar intra în contact în diferite momente și nu în ultimul rând, să observăm comportamentul câinilor fără stăpân. Toate acestea ne vor face să înțelegem mai bine cât de important este rolul nostru de educatori în viața oricărui câine, indiferent de rasă. Câinii comunică între ei fără să le pese de rasă. Ei sunt câini și atât. Chestia cu rasa este pentru oameni. Din moment ce el intra în casa noastră, nu pe calea firească (din propria-i voință), este normal ca noi să-i oferim tot ceea ce cu siguranță ar fi găsit într-o haită sănătoasă. Mă refer aici la educație, respect, libertatea de a fi câine, socializare, roluri în organizarea socio-administrativă a haitei. Nu trebuie să ignorăm cele două linii care au dus la apariția rasei, ciobănescul german și lupul. Cățelușul pe care tocmai l-am băgat în viața familiei noastre, poate deveni un mic sau mare drăcușor, distrugând ceea ce, culmea, cu toții ne dorim (adică și noi și el), Armonia Familiei. Numai un câine poate învăța un al câine să fie câine! Atenție însă și la: Caracterul puternic îl atrage pe cel slab! Cățelușii sunt atrași de ceea ce ei nu pot face, încă, și respectă personalitatea dominantă, nu slăbiciunea. Câinele nu se teme de caracterul puternic și echilibrat ci de cel slab și labil. Din punctul de vedere al speciei canine, noi, oamenii, de cele mai multe ori dăm dovadă, tocmai de aceste slăbiciuni pe care ei se simt provocați, ademeniți, să le exploateze, fiind ceva natural pentru ei. Sunt profitorii ideali ai momentelor noastre de slăbiciune. Drăgălășeniile, purtatul în brațe, șederea lor în pat, intratul pe ușă primi ei și apoi noi, mâncatul cu noi la masă, mângâierile fără rost, excesive, ... . Of! Ar mai fi atâtea altele dar nu le dăm importanță iar cei care le știu nu le împărtășesc și altora, argumentând de ce, ci doar le spun, cu tentă de ce trebuie interzis stăpânilor.

scaramuche scrie:Cred că cel mai firesc, în astfel de cazuri, este să ne documentăm, la modul cel mai serios și sincer, asupra istoricului rasei, particularitățile acesteia dar și a altor, posibile, rase, cu care ar intra în contact în diferite momente și nu în ultimul rând, să observăm comportamentul câinilor fără stăpân. Toate acestea ne vor face să înțelegem mai bine cât de important este rolul nostru de educatori în viața oricărui câine, indiferent de rasă. Câinii comunică între ei fără să le pese de rasă. Ei sunt câini și atât. Chestia cu rasa este pentru oameni. Din moment ce el intra în casa noastră, nu pe calea firească (din propria-i voință), este normal ca noi să-i oferim tot ceea ce cu siguranță ar fi găsit într-o haită sănătoasă. Mă refer aici la educație, respect, libertatea de a fi câine, socializare, roluri în organizarea socio-administrativă a haitei.

De abia acum, după aproape doi ani în care am citit și studiat destul, înțeleg lucrurile astea, acum pot înțelege o bună parte din comportamentul maidanezilor, acum fac diferența între educație și dresaj, între corecție și pedeapsă, etc…

Referitor la ”libertatea de a fi câine”, pot doar să-mi imaginez, dar nu îmi dau seama exact la ce te referi. Ar fi minunat dacă ai găsi timp să explici.

scaramuche scrie:respectă personalitatea dominantă, nu slăbiciunea. Câinele nu se teme de caracterul puternic și echilibrat ci de cel slab și labil. Din punctul de vedere al speciei canine, noi, oamenii, de cele mai multe ori dăm dovadă, tocmai de aceste slăbiciuni pe care ei se simt provocați, ademeniți, să le exploateze, fiind ceva natural pentru ei.

Sunt de acord cu asta numai că-i foarte greu să aplici. Mai ales când ai în casă un câine ca o pisică, care doarme și lenevește tot timpul, lasă urechile pe spate numai cât îți întâlnește privirea, la care nu ai ce să-i reproșezi – cu mici excepții, ce-i drept.

scaramuche scrie:Ar mai fi atâtea altele dar nu le dăm importanță iar cei care le știu nu le împărtășesc și altora, argumentând de ce, ci doar le spun, cu tentă de ce trebuie interzis stăpânilor.

Când am citit prima dată reguli de comportament am spus că-s exagerate, dar am ajuns să le aplic aproape pe toate, chiar dacă nu sunt foarte consecvent. Și inconsecvența este o greșeală, știu, dar … ce spunem mai sus, este greu…

Te salut admin și încerc să fiu cât mai clar în exprimarea scrisă, din dorința de a respecta eticheta bunului simț, al acestui forum, printr-o comunicare civilizată și fără intenții jignitoare. Nu am pretenția de a le ști pe toate dar nici nu pot sta nepăsător, dacă se ivește ocazia, să nu încerc să readuc armonia între om și câine. Lipsa de comunicare între om și câine, prin metode specifice, duce la neînțelegeri. Unii oameni fac greșeala de al împovăra pe câine cu acțiuni specifice doar oamenilor. Nu știu dacă termenul de umanizare este cel mai corect dar parcă asta fac. Am întâlnit câini care nu știau că sunt câini. Aceștia au trebuit mai întâi să învețe cum să fie câini. O muncă enormă mai ales datorită timpului și atenției speciale pe care a trebuit să le primească. Cei care iubesc câinii și au responsabilitatea creșterii unui câine, să lase câinii să-și petreacă copilăria, chiar și 2 ani, în preajma semenilor săi, indiferent de rasă sau vârstă ar avea aceștia. Trebuie să fiți atenți doar la energiile pe care le prezintă și acumulările de tensiune. Mie îmi place să văd, fantezist evident, situația în care este pus stăpânul, ca a unui biciclist care echilibrează o roată de bicicletă, tensionând sau detensionând spițele, armonizând întregul mecanism. Câinii de fel sunt sociabili și caută prietenii de joacă. Dacă nu știu cum să-și prezinte intențiile cât mai clar, exact și rapid, la întâlnirea cu alți semeni, apar probleme și certuri. Nu trebuie niciodată să lăsați un câine să vă ia locul și să aplice corecția prin care să impună disciplina. Ciobănescul cehoslovac va căuta mereu să domine întâlnirile cu alți semeni indiferent de rasă, mai ales dacă el are o experiență mai bogată. Disciplina întărește caracterul și menține armonia grupului.