Lup Cehoslovac

Am inteles cum doriti sau cum se comporta cainele dvs pe strada, in societate. Si a mea e sociabila, a fost de la inceput fara a avea problemele enuntate de dvs. Doar de zgomote neobisnuite se speria, cu oamenii era prudenta dar nu agresiva sau fricoasa . Am lasat-o libera cand era mica de nenumarate ori prin parcul Trivale si a reactionat excelent vizavi de copii mici, biciclisti, diversi oameni care alergau. N-am incurajat pe nimeni sa imi mangaie cainele in societate , nu inteleg de ce ar trebui ca toata lumea sa iti mangaie cainele cand iesi la plimbare dar nici nu a avut reactii negative de vreun fel cand s-a intamplat asta. Si cand a iesit prima oara din curte n-am avut probleme, doar i-am plimbat o recompensa pe la nas si gata. N-a trebuit sa trag de lesa sau mai stiu eu ce. Am folosit lesa rectractabila de la inceput, asta da o pseudolibertate cainelui. N-am tinut-o din scurt ca sa ii dau posibilitatea sa exploreze si sa isi dezvolte inteligenta. Eu fac o distinctie clara intre teritoriu propriu, curtea noastra si viata in societate. O multime de oameni care isi iau caini de paza cu care pot merge si in concediu si apreciaza calitatile cainilor de acest tip, fac aceeasi distinctie. Dvs. se pare ca nu o faceti. Nu ne place sa fie prietenoasa cu strainii ce intra pe teritoriul cainelui, curtea noastra. Toata familia gandeste asa, nu numai eu. Mereu, in tot ce am scris , m-am referit exclusiv la teritoriul propriu al cainelui, curtea lui iar dvs ati tot dat inainte cu plimbarea si prietenia in societate ceea ce e cu totul altceva. A mea cand era mica nu se ferea de straini in curte, nu ii era frica, din contra sarea pe ei dar doar ca sa se joace. Nici nu prea ii latra desi avea un exemplu bun in Tasha. Acum dupa dresaj, sper sa ii latre si sa se fereasca de ei. Asta inseamna un caine adevarat, cu caracter cum e de exemplu maidaneza mea. Nu stiu cum se face dar si vecinii mei care nu se pricep la expozitii si caini de rasa, apreciaza aceleasi lucruri. Acum daca altora le place sa faca psihopatologie canina de 2 bani cand le intra vreun nemernic in curte e treaba lor, unii nu traiesc ancorati in realitatea acestei tari, care nu e deloc roz-bonbon. Sa le spun si vecinilor mei de cartea asta cu "normalitatea psihica de la stapan la caine" ca sa moara de ras, cred ca ala cu caucazianul care sta cu satra chiar in spate, chiar i-ar da-o cainelui sa o roada la desert In rest, toate cele bune.

Ce inteleg eu din asta, cainii au caractere diferite, oamenii au nevoi diferite, iar cand caracterul si nevoile sunt diferite, apar probleme. Nu cred ca ar trebui sa judeci pe cineva fiindca isi doreste de la cainele lui ceva diferit fata de tine, nu este o greseala din partea lui, ci asta e nevoia lui. Unii vor mielusei, altii vor tigrii...

)))) Pai doamnelor si domnilor, in cazul de fata nu aveti nici-un motiv de contradictie. Parerile exprimate sunt complementare. Este nevoie pt psihicul cainelui ca el sa fie si sociabil dar si de paza/lucru.
Totul se reduce la dresaj, specializat sau nu.
Cainii prea sociabili(depinde si de caracter) - cainii care au stapani care nu le cer nimic. Le dau doar de mancare, ii mangaie si cam atat. Cainele nu stie cu cine, cand si de ce sa fie agresiv.
Caini agresivi - sunt caini ,,neplimbati'' si fara limite. Din cauza ca nu stiu cum sa reactioneze in momente stresante, apeleaza la agresivitate pt intimidare. Din pacate o perpetuare al acestui comportament, oriunde si oricand, fata de orice(animale, om) nu va duce decat la frustrare din partea tuturor.
Parerea mea este ca un ceh echilibrat trebuie sa fie sociabil oriunde mergi si agresiv oricad ii ceri. Agresivitatea nativa este accentuata, corect sau incorect, doar de stapani(dresor) prin modul in care stimuleaza cainele.

Pai asa e Alex...de aceea am dus-o eu pe Tana la dresaj. Regret doar ca am intarziat, ca n-am dus-o de la 4 luni. Caine decent de paza avem nevoie si facem toate demersurile necesare sa fie asa. Am spus clar asta de la inceput peste tot. Nu ma intereseaza balivernele unora care considera feroce, un caine ce musca un manson Abia astept sa ma duc cu ea si la expozitii. E o lupoaica frumoasa, am datoria morala sa o pun in valoare si sa nu risipesc munca doamnei Fock. As face enorm pentru ea si in alte domenii cum e schutzhund sau BH, numai sa ii placa si sa aiba calitatile necesare. Daca ea nu are, as face-o pentru un pui de-al ei. Asta ramane de vazut.Tana e doar junioara acum iar noi suntem incepatori. Deocamdata ma straduiesc sa respect indicatiile lui Johnny, dresorul, sincer se vede ca Tana s-a schimbat in bine si devine pe zi ce trece un caine adevarat. Noi suntem o familie cu caractere puternice, un caine cu caracter e stimat si apreciat la noi. Raman la parerea ca un caine de asa calibru, nu e pentru cei slabi de inger si ca e pacat sa nu ii fie cultivate calitatile utilitare. E practic o risipa.O sa fac toate analizele necesare, daca vreodata Tana o sa aiba pui, sa obtina drept de monta. Dar daca ea devine o lupoiaca sexy si afurisita, ii va trebui si un sot viteaz ca tatic al puilor ei.. Nu cred ca as accepta vreodata "un motan fricos" si prietenos cu strainii ca tatal genetic al puilor ei. Poate titlul mai potrivit era "cum sa faci din lupul ceh un caine utilitar mai bun". Revine aceeasi idee, oare care e menirea lupului ceh?! Sa raspunda cei ce se pricep. Nu cred ca lupul ceh e promovat ca un caine ce roade pantofi, doarme in pat si se lasa mangaiat pe burta..dar ca o face cu placere o stim toti bine Apai daca crescatorii il promoveaza ca un caine de paza , utilitar sau mai stiu ce..nu e o ipocrizie ca apoi sa zica ca vor sa elimine aceste calitati de caine utilitar sau de paza?! Ma rog, fiecare cu ideile lui.

Ciobănescul cehoslovac ca orice alt reprezentant al speciei canine poate fi și prietenos. Asta o afirmă majoritatea specialiștilor în domeniu. Particularitatea este dată tocmai de rasa pe care o reprezintă. Ciobănescul cehoslovac nu face excepție de la regula care ne atenționează că CÂINELE ESTE OGLINDA STĂPÂNULUI. Un câine ne va cunoaște întotdeauna punctele slabe ale familiei. Cunoscătorii în domeniul canin mai în glumă, mai în serios, spun că dacă vor să cunoască un om, pun un câine lângă el. Câinele, pentru că provine dintr-un excelent prădător, are RMN-ul cu el tot timpul. Sper că-mi veți accepta comparația. Este un oportunist. De mic caută să învețe regulile și drumul cel mai scurt spre șefie. Dacă nu există reguli pe care să le respecte și nici cine să-i ceară aceasta, atunci pune el regulile după cum vrea. Sunt cazuri în care copilărește și se răsfață până pe la 2 ani, când fizic începe să se definitiveze iar instinctele primare de perpetuare a speciei îl vor pune la încercare serios.Dacă în tot acest timp nu a avut parte de o socializare și educație corecte, clare, vor apărea problemele de comunicare. Nesiguranța și neștiința regulilor jocului de comunicare îl vor face, uneori să ia instinctual decizii pripite și regretabile. Avem obligația, civilizată și corectă, de a ne ocupa de adaptarea ciobănescului cehoslovac la pretențiile moderne. Joaca a fost din totdeauna o metodă apreciată de orice câine, fie mic sau mare, cățel sau adult. Un adevărat câine sigur pe răspunsurile pe care din experiență le cunoaște, va fi întotdeauna admirat și plăcut indiferent de cicatricile sau aspectul neîngrijit pe care le-ar avea. Acesta va încerca mereu să câștige o luptă mai întâi fără luptă, numai prin forța impunătoare a caracterului frumos bazată pe experiența personală. Un astfel de câine va ști când este timpul de joacă, timpul de aplicare a unei corecții sau timpul unei reale agresivități ca ultimă soluție. Este bine dacă reușim să facem diferență între corecție și pedeapsă. Ciobănescului cehoslovac mai insistent ca în cazul altor rase, trebuie să-i demonstrăm că luptăm pentru al înlănțui câștigându-i respectul. RESPECTUL ȘI ÎNCREDEREA TREBUIE SĂ FIE INGREDIENTELE SECRETULUI CE VA LEGA O PRIETENIEI PE VIAȚĂ! Oferiții-le 2 ani de atenție și răspunsuri și cu siguranță veți câștiga cel mai sincer parteneriat.

Termenul de dresaj nu ajută în comunicarea canină și exprimarea liberă a individului. Dresajul are rolul de a stabili unele reflexe condiționate.Un fel de scurtături. Reflexul Pavlovist. Este dacă vreți un exercițiu impus, nu spontan care să poată pune în valoare decizia individului. Elementele de dresaj au un rol strict, bine determinat, șablon de care ce-i drept este nevoie.

Ca administrator și inițiator a acestui forum nu pot decât să mă bucur și să vă mulțumesc pentru atenția acordată comunității noastre.

De la început, unul din scopurile acestei inițiative a fost găsirea unui astfel de om și colectarea unor astfel de post-ui. Se pare că sunteți etolog și asta nu face decât să confere și mai multă valoare acestui forum.

Și acum să profităm …

scaramuche scrie:Ciobănescul cehoslovac ca orice alt reprezentant al speciei canine poate fi și prietenos. Asta o afirmă majoritatea specialiștilor în domeniu. Particularitatea este dată tocmai de rasa pe care o reprezintă.

Să înțeleg că dacă nu-i prietenoasă nu constituie chiar o problemă majoră de comportament?

scaramuche scrie:Ciobănescul cehoslovac nu face excepție de la regula care ne atenționează că CÂINELE ESTE OGLINDA STĂPÂNULUI.

Este adevărat că nu sunt cea mai sociabilă ființă, dar nici morocănos nu sunt. Cu cei pe care-i plac sunt foarte prietenos. Ea de la două luni era fricoasă, nici măcar nu voia să iasă din casă, ocolea oamenii, și fugea, se refugia de cei care încercau să interacționeze cu ea. Mai târziu, a început să-i ignore pe cei de pe stradă și să fie sceptică cu cei care îi dădeau atenție. Acum este curioasă la unii trecători (le miroase sacoșele, sau întoarce nasul să-i adulmece). Că să interacționezi cu ea cel mai simplu este să nu-i dai atenție, să-i stârnești curiozitatea și dacă vine singură poți s-o mângâi imediat. Dacă o forțez dă semne de nesiguranță și chiar de agresivitate (pufnește, face uf, uf sau chiar latră). Nu este recomandat să mergi direct spre ea susținându-i privirea. Acest mod de abordare o tensionează și ulterior ignoră și chiar evită orice fel de interacțiune.

scaramuche scrie:Un câine ne va cunoaște întotdeauna punctele slabe ale familiei.

Mi-aș dori să le descopăr că să mă corectez.

scaramuche scrie:Cunoscătorii în domeniul canin mai în glumă, mai în serios, spun că dacă vor să cunoască un om, pun un câine lângă el.

Totuși vreau să cred că în cazul nostru nu este ceva copiat de la stăpân, mai ales că a evoluat destul de mult și cred că suntem pe drumul cel bun.

scaramuche scrie:Este un oportunist. De mic caută să învețe regulile și drumul cel mai scurt spre șefie.

De asta sunt convins. Am aplicat reguli, de când avea trei luni și cam pe la un an simt că pot comunica bine cu ea. Am analizat tot felul de manifestări ale dominanței de genul celor de mai jos și nici măcar una nu-mi dă indicii de dominanță.

1. Cainele nu va permite sau incearca sa va impiedice din a-l mangaia pe cap. – foarte, foarte rar
2. Cainele incearca sa iasa pe usa inaintea voastra. Ba mai mult, va impinge din drum, doar sa fie el primul afara. – destul de rar și nu mă împinge niciodată
3. Cand va jucati, cainele incepe sa latre sau sa maraie la voi. – absolut niciodată
4. Cand stati amandoi asezati, cainele va va impinge pentru a-si face mai mult loc sau pentru a ocupa cel mai bun spatiu. - absolut niciodată, ba chiar o invităm să stea cu noi și coboară în maxim 30 secunde. Dacă este deja în pat sau canapea și ne așezăm și noi pleacă în câteva secunde și se așază jos în aceeași cameră
5. Nu renunta la jucari sau mancare atunci cand ii ordonati. – nici nu-i nevoie să-i ordoni. Au fost ceva probleme la oase, dar acum la comanda ”dă-mi” îl lasă sau chiar mi-l dă.
6. In fapt, nu asculta nici macar cele mai simple comenzi pe care le primeste (chiar daca le cunoaste prea bine). – foarte rar. Se mai întâmplă când stimulul este prea puternic și/sau comanda vine prea târziu. La pisici dacă n-a apucat s-o rupă la fugă un NU hotărât și apoi Aici funcționează.
7. Cand doreste ceva (mancare, jucarie etc) ce aveti in mana, va latra pana o primeste. – nici măcar n-a încercat; niciodată
8. Cainele sare pe mobilier inainte sa ii fi dat voie. – s-a întâmplat de vreo câteva ori să se urce pe un dulap cam la 30 cm înălțime, când era mică, singură acasă – o observam cu o cameră web (imaginea de mai jos).
9. Cainele va “marca” obiectele voastre personale. – cu asta am cam avut probleme până pe la un an. Acum nici vorbă.
10. Isi face nevoile in patul vostru (chiar daca este invatat sa faca afara). - niciodată
11. Cainele va ciupeste tot timpul, chiar si la joaca. - niciodată
12. Maraie atunci cand mananca sau cand va apropiati de castronul cu mancare. – niciodată. După cum spuneam, am avut problema asta la oase, dar acum nu.
13. Este incapatanat. – Nu pare
14. Locul lui preferat este la inaltime, de unde scaneaza tot ce este in jur. - nicidecum
15. Sare cu picioarele pe oameni. – numai pe cei care-i sunt foarte apropiați. Caută fața să lingă o singură dată. Să ”pupe”.
16. Trage in lesa, doreste sa conduca el plimbarea. – Numai în primele minute la ieșire și dacă se sperie și devine agitată
17. Cand va jucati sau cand stati pe canapea, intotdeauna doreste sa fie deasupra. In brate sta doar in pozitie semeata, dreapta. - niciodată
18. Umbla doar cu capul ridicat si mandru. – destul de rar, mai des printre câini.

scaramuche scrie:Dacă nu există reguli pe care să le respecte și nici cine să-i ceară aceasta, atunci pune el regulile după cum vrea.

Am aplicat de când era mică cam toate aceste reguli. http://www.animalutze.com/forum/viewtop ... =44&t=4748

scaramuche scrie:Sunt cazuri în care copilărește și se răsfață până pe la 2 ani, când fizic începe să se definitiveze iar instinctele primare de perpetuare a speciei îl vor pune la încercare serios. Dacă în tot acest timp nu a avut parte de o socializare și educație corecte, clare, vor apărea problemele de comunicare.

Socializare… Am ținut-o în casă de la 2 luni până la 2 luni și jumătate, chestia cu vaccinurile… Apoi am început s-o scoatem pe faleza Dunării și într-un parc de căței. Pe la 5 luni am început s-o scoatem și dimineața câte o oră (acum dimineața iese mai puțin 30-40 min.). De la 7 luni fiecare ieșire trebuia să conțină și mers la pas prin oraș în zone aglomerate. Acum am mai rărit aceste plimbări în aglomerație. Nu am făcut o socializare intensă, cum am mai citit, ceva de genul 2-3 vizite pe zi a unor persoane diferite… Ne-am văzut de modul nostru de viață normal.

scaramuche scrie:Avem obligația, civilizată și corectă, de a ne ocupa de adaptarea ciobănescului cehoslovac la pretențiile moderne.

Asta fac, la modul intensiv, de când avea 7-8 luni. Și tot timpul caut cele mai bune metode.

scaramuche scrie:Joaca a fost din totdeauna o metodă apreciată de orice câine, fie mic sau mare, cățel sau adult.

Apreciază joaca. Cu străinii, cei care au știut cum s-o abordeze la începu, se joacă cu mingea și mai mult, pare că nu se plictisește. Dacă cu mine face aport de 3-4 ori, cu aceștia pare că nu se plictisește.

scaramuche scrie:Un adevărat câine sigur pe răspunsurile pe care din experiență le cunoaște, va fi întotdeauna admirat și plăcut indiferent de cicatricile sau aspectul neîngrijit pe care le-ar avea.

Cum s-o învăț că cei care-i acordă atenție, o cheamă, o privesc înseamnă că o plac și că sunt ok? Asta pentru străini că la cei pe care-i cunoaște se duce repede cu urechile pe state capul jos, întinde picioarele din față, se gudură și câteodată sare să pupe.

scaramuche scrie:Acesta va încerca mereu să câștige o luptă mai întâi fără luptă, numai prin forța impunătoare a caracterului frumos bazată pe experiența personală.

În relația cu străinii, câteodată, mi se pare că nu vrea nimic, vrea doar să fie lăsată în pace.

scaramuche scrie:Este bine dacă reușim să facem diferență între corecție și pedeapsă. Ciobănescului cehoslovac mai insistent ca în cazul altor rase, trebuie să-i demonstrăm că luptăm pentru al înlănțui câștigându-i respectul.

Aș vrea să înțeleg mai mult! Poate ne dați exemple…

scaramuche scrie:RESPECTUL ȘI ÎNCREDEREA TREBUIE SĂ FIE INGREDIENTELE SECRETULUI CE VA LEGA O PRIETENIEI PE VIAȚĂ! Oferiții-le 2 ani de atenție și răspunsuri și cu siguranță veți câștiga cel mai sincer parteneriat.

Cu asta sunt total de acord și asta încerc să fac!

În primul rând cred că ar trebuii să ne privim pe noi, fiecare posesor sau potenţial deţinător de un ciobănesc cehoslovac, şi să stabilim dacă avem sau nu avem habar în ce ne băgăm, atunci când ne trece prin minte, să trăim diferit faţă de trecut. Suntem capabili să acceptăm o posibilă schimbare? Familia noastră este dispusă la o cu totul şi cu totul altă abordare? Suntem deschişi la acumulare de noi informaţii din acest domeniu? Avem posibilitatea să le oferim, celor din jurul nostru şi al familiei, rude prieteni, vecini..., în timp util, date sigure, nu controverse, cu privire la ciobănescul cehoslovac? Nu cred în reţetele miraculoase şi comune, aplicabile oricărui câine. La fel şi la om. Fiecare câine este unic având şi o personalitate care uneori devine comună cu a celorlalţi semeni. De aceea şi rezolvarea posibilelor probleme se face obligatoriu numai după observaţii, analize şi interpretări făcute cu simţ, real, de răspundere. LUPUL ESTE UNUL DINTRE CEI MAI FINI OBSERVATORI AI MEDIULUI ÎNCONJURĂTOR!

Și acum să profităm …
Frumoasă şi sănătoasă dorinţă în cazul de faţă. O să încerc să răspund pe rând la subiectele propuse deşi a trecut ceva vreme de când au fost lansate.

"Să înțeleg că dacă nu-i prietenoasă nu constituie chiar o problemă majoră de comportament?"
O problemă majoră la vârsta aceea nu constituia. Avea destul timp ca să fie remediată. Pentru problemele de comportament, în remedierea lor, se ţine cont, printre altele, atât de vârsta câinelui cât şi de timpul probabil, cu aproximaţie, care s-a scurs de când acesta şi-a însuşit atitudinea ca răspuns al ei. Apoi pentru a ne îmbogăţi experienţa ar fi de preferat să putem stabili ce anume a determinat un astfel de răspuns din partea câinelui nostru. Acesta este drumul spre o cunoaştere mai bine a propriului câine fără de care nu avem cum să-l ajutăm să devină "civilizat". Ideea cu folosirea unei camere video este foarte bună, intrată de mult în rutina celor care se ocupă de problemele comportamentale ale câinilor. Important este interpretarea corectă a imaginilor şi stabilirea unui program de recuperare, folosind cele mai potrivite metode, adecvate fiecărui individ în parte.