Istoricul rasei Lup Cehoslovac își are originea în fosta republică Cehoslovacia, în anii ’50 și începe cu un experiment al Poliției de Frontieră.

Ideea încrucișării câinilor cu lupii nu era nici la acea vreme nouă.  Cu toate că erau cunoscute unele aspecte legate de acest fapt, acestea nu făceau referire decât la prima generație, adică puii rezultați din împerecherea unui lup cu un câine. Toate aceste informații descriau acești hibrizi ca fiind mai agresivi chiar și decât lupii.

La acea vreme nu era stabilit dacă lupul și câinele fac parte din aceeași specie (Canis lupus). Exista ipoteza că cel mai bun prieten al omului provine din domesticirea câinilor sălbatici, cum ar fi dhole – câinele sălbatic asiatic, sau a coioților. Inițial experimentul avea ca scop studierea comportamentului lupilor în captivitate, a fertilității hibrizilor lup – câine și a diferențelor dintre aceștia și strămoșii lor din punct de vedere biometric, genetic și comportamental. Se considera că dacă hibrizii acestora ar fi la rândul lor fertili, atunci cu atât mai probabil ca aceștia să facă parte din aceiași specie. Există multe exemple de specii diferite care pot produce urmași, dar puii acestora aproape niciodată nu sunt fertili (exemplu:  catârul, rezultat prin împerecherea calului cu măgarul).

Astfel, în 1957, în cadrul acestui experiment, Ing. Karel Hartl a făcut prima încercare de împerechere în canisa Poliției de Frontieră, din localitatea Libějovice u Vodňan. Protagoniști erau o lupoaică pe nume Brita, cu vârsta de aproximativ un an, și doi ciobănești germani. Unul dintre ei era calm și docil, celălalt mai dominant și ceva mai agresiv, ambii fiind din linii de lucru și bine dresați. Această încercare nu a reușit deoarece lupoaica s-a ascuns în cușcă.

În 1958 au fost făcute eforturi pentru a gestiona mai bine proiectul și perioada de fertilitate la lup, care a început pe 15 martie. În ziua a treisprezecea de călduri, primul ciobănesc german, cel docil, a fost introdus în padocul ei. Lupoaica a rămas lângă cușcă și la apropierea câinelui l-a atacat, acesta speriindu-se și fugind cu coada între picioare spre ieșire. Femela îl atacă din nou și de data acesta îl rănește, rupându-i o bucată de piele, de dimensiunea unei palme, de pe gât. (Este posibil ca ea să fi jucat rolul selecției naturale, încercând să aleagă o pereche mai puternică pentru a perpetua cel mai puternic caracter posibil.)

Lupoaica Brita și Ciobănescul German Cézar z Březového háje

În ziua următoare a fost ales masculul Cézar z Březového háje, câinele mai agresiv. Femela îl atacă și pe acesta, dar el îi răspunde apucând-o de gât și scuturând-o de câteva ori. Lupoaica și-a schimbat comportamentul imediat: s-au învârtit unul în jurul celuilalt, s-au mirosit în cadrul ritualului de împerechere, iar după un sfert de oră s-au împerecheat timp de 2 minute. După care femela s-a ghemuit sub câine, s-a rostogolit, l-a mușcat pe acesta, și după numai 3 minute de la împerechere aceștia nu mai erau cuplați. Lupoaica s-a retras în cușcă și câinele a stat în padoc. După patru ore, când lupoaica a ieșit, aceștia s-au împerecheat din nou. Asta s-a întâmplat până în a douăzecea zi de călduri, după care femela a început să respingă masculul.

Până în ziua 50 de la prima împerechere lupoaica nu a dat semne evidente de gestație, ci doar faptul că după 32 de zile consuma cu 15 – 20% mai multă hrană. Abia în a 53-a zi a încercat să sape ca să-și facă vizuină. După 61 zile de gestație, în data de 26.05.1958, noaptea, s-au născut primi hibrizi prin încrucișarea lupoaicei Brita cu ciobănescul german Cezar z Brezoveho haje. Au fost cinci pui, un mascul și patru femele: Brita, Bren, Bona, Bety, Bessy. Puii cântăreau în jur de 90 de grame, mai puțin decât puii ciobăneștilor germani. După 25 de zile puii începuseră să urineze în afara cuștii și după 29 de zile să se cațăre și să meargă prin tot padocul. În jurul vârstei de 30 de zile lupoaica a început să le suplimenteze hrana prin regurgitare, de altfel aceștia începând să mănânce și singuri bucăți de carne. Puii își petreceau cel mai mult timp stând pe lângă mamă. Rutina acestora începea în zori când ieșeau din cușcă și se jucau cam 10 -12 minute, după care mâncau cam 5-6 minute, apoi se jucau (de data acesta participând și lupoaica) cam 15-20 de minute, după care se odihneau în cușcă cam 50-60 minute. Odată cu înaintarea în vârstă perioadele de joacă, dar și de somn, erau mai lungi. Aceștia se jucau de obicei în perechi și în timp joaca a devenit din ce în ce mai intensă, mai ales când se alătura și al treilea. Interesant era faptul că acesta (al treilea) îl ajuta pe cel mai puternic. În jurul a cinci săptămâni se putea observa ierarhia dintre aceștia.

Pentru următoarele împerecheri în canisa Libějovice a fost oprită femela Bety și pentru canisa Šamorín a fost selecționată femela Bessy, numită mai târziu Berta. Din puii lui Bety, generațiile F2 și F4, au fost opriți doi pui: Barka z Pohraniční stráže (F2), născută la 03.03.1961, și un frate din generația a treia Hron z Pohraniční stráže (F3), născut la 03.12.1962. În canisa Šamorín Berta a fost împerecheată cu ciobănescul german Hasso zo Šamorína și a dat naștere în 20.02.1960 la a doua generație de pui, femela Osa și Ola z PS și masculi Odin, Old și Onyx z Pohraniční stráže (PS), care la vârsta de 19 luni s-au întors în Libějovice. Fără această mișcare nu mai era posibilă reproducerea în Cehia.

Lupoaica Brita și Ciobănescul German Kurt z Václavky

La 21.05.1960 tot în Libějovice, Brita a mai fost împerecheată cu Kurt z Václavky. Din această montă au rezultat 5 pui (4 masculi și o femelă) Bima, Bill, Bikar, Bigan, Bek.

Experimentul a fost întrerupt în 1965. Ca și concluzie, din primele împerecheri s-a demonstrat că cele mai multe exemplare au potențial pentru reproducere, pot fi dresați și socializați.

În 1966 a fost propusă prima versiune a standardului, dar acesta a fost refuzat.

Lupul Argo și cățeaua Asta z SNB

Puii rezultați din împerecherea lupului Argo cu cățeaua Asta z SNB s-au născut în 1968: Ura z SNB CS (F1) și Uno z SNB CS (F1) în canisa Býchory din Republica Cehă. Pentru reproducere, în continuare, au fost selectați Ura z SNB CS (F1) și fiul acesteia Ink z SNB CS (F2). În această perioadă începuse să apară noțiunea de câine lup ceh.

În 1968, în urma schimbării conducerii poliției de frontieră înmulțirea lupului cehoslovac a fost oprită în Cehia, doar câteva canise civile au mai continuat până în 1971, când și aceștia au întrerupt reproducerea. În anii 1970, cei mai mulți dintre hibrizi au fost trimiși la noi canise în apropiere de Malacky, în Slovacia. Aceste canise aparțineau poliției de frontieră Bratislava. Decizia de a transfera cele mai bune exemplare a fost dictată de necesitatea de a proteja, cât mai bine posibil „Cortina de Fier” a anilor critici care au urmat „Primăverii de la Praga”. Adjunctul comandantului acestor canise, maiorul František Rosik, a continuat programul în colaborare cu Karel Hartl contribuind foarte mult la dezvoltarea rasei și în Slovacia.

În Cehia reproducerea a reînceput 11.08.1981, când primul cuib sa născut din femela Zilka z Pohraniční stráže, care provenea dintr-o canisă a poliției de frontieră din Slovacia.

Lupul Šarik și femela Xela z Pohraniční stráže (F3)

În 1974 al treilea lup Šarik a fost împerecheat cu femela Xela z Pohraniční stráže (F3) și cu Urta z Pohraniční stráže. Dintre urmașii femelei Xela, a fost folosit în continuare Xavan z Pohraniční stráže, dar mai ales fiii lui Cirus z Pohraniční stráže (F2) și  Rep z Pohraniční stráže (F3) și nepotul lui Brest z Pohraniční stráže. Rep fost șablon foarte mult timp de standard de rasă și a avut până la 250 de urmași. Astăzi îl găsim cai mai mulți arborii genealogic al rasei. Procentul de sânge de lup era de 42%.

Din împerecherea femelei Urta cu lupul Šarik au fost selecționați pentru reproducere femela Eida z Pohraniční stráže și fiii ei Afír z Pohraniční stráže și Amur z Pohraniční stráže, a căror pui au fost crescuți în canise civile.

La 20.03.1982 a fost fondat Clubul de Lup Cehoslovac cu sediul la Praga. Major František Rosik a fost numit director al Consiliului, și colonelul Ing Karel Hartl Consultant Senior.

Lupoaica Lejdy și Ciobănescul German Bojar von Schottentrof

La sfârșitul anului 1982, un grup de crescători din Republica Cehă impune cerința de includere a altor lupi în rasa. Sub pretextul menținerii structurii naturale a populației, pentru a preveni eroziunea resurselor genetice și pentru a reduce endogamia au împerecheat ciobănescul german Bojar von Schottentrof cu femela lup carpatin Lejdy de la Grădina Zoologică Hluboká Lejdy. Masculul selectat din acest cuib a fost Kazan (F1) z Pohraniční stráže.

Mai mulți lupi nu au mai fost adăugați la rasă, reproducerea a fost făcută într-o populație închisă, descendenții acestora fiind numiți Czech Wolfdog. Armata a renunțat la înmulțirea acestora în favoarea crescătorilor civili, deoarece eforturile pentru dresarea acestora erau prea mari, iar caracterul nu a fost la fel de satisfăcător ca al câinilor normali.

În 13 iunie 1989, la Helsinki, standardul de rasa a fost aprobat de FCI si a fost publicat de către secretariatul său cu numărul 332 în data de 28 aprilie 1994. Această propunere a fost prezentată de către reprezentanții Cehoslovaciei, care rămâne, în ciuda divizării sale, țara de origine a rasei, ce poartă numele oficial: Československý Vlčák (cehoslovac Wolfdog). În 06 iunie 1999 Lupul Cehoslovac a fost recunoscut definitiv de FCI.

Pe scurt, timp de 25 de ani, patru lupi au contribuit istoricul rasei Lup Cehoslovac: (Brita, Argo, Šarik și Lejdy) printre care şi diverşi ciobăneşti germani. Astăzi, utilizarea de sânge de lupi în reproducere este total interzis.

 

Surse:

• Cartea Ceskoslovenský vlcák de Ing. Karel Hartl și Jindrich Jedlicka – Brno 2002;
• http://www.tobrok.sk/historia-engl.htm
• http://www.inugami.ca/en/csv/breed-history/
• Foto: http://www.wolfdog.org/dbase/