- Mersul cu maşina este o plăcere. Dacă se plictiseşte sau e obosită cere sau se urcă singură în maşină;
- Nici ea nu prea pierde ocazia să se tăvălească în mizerii (balegă, peşte, noroi, chiar şi materii fecale) mai de curând văd că preferă iarba proaspăt tunsă şi o încurajez;
- Este înnebunită după apă. Se bagă şi cu capul în apă. Ca aici şi chiar mai adânc.
Tot aşa, la baia în cadă stă destul de liniştită dar nu-i încântată; - Cu vânătoarea stă cam la fel. Încă nu a omorât nici un animal şi mă bucur pentru asta. Totuşi nu cred că ar vâna la propriu, pentru ca am văzut-o cum a făcut la un pui de pasăre neajutorat – nu putea să zboare. La mirosit, când mişca se dădea înapoi, se tot apropia şi tot aşa. Am stat foarte atent să nu-l rănească cam un minut, după ce s-a plictisit, l-am luat în mână să-l duc în curtea lângă care eram, curioasă l-a mai mirosit o dată şi l-a lăsat;
- Comenzile le execută cam la fel. Încerc să fiu mai ferm cu ea şi văd că apleacă din cap la culcat, dă urechile pe sparte şi nu prea-mi place, dar tot în stilul ei la face. Pentru un „şezi” îi ia o secundă.
- Nu escaladează, eu cred că nu-şi doreşte să iasă din curte şi avem un gard, vai de mama lui, de 1,5m înălţime. Stă în curte numai când suntem noi acasă şi nu cred c-o interesează să plece de lângă noi.
- Până pe la 10-11 luni a cam stricat prin casă. A ros de vreo 10 ori, nu tare dar cât să zgârie sau să strice aspectul lucrurilor. Am lăsat-o singură progresiv, acum am ajuns la 7 ore. Îi mai lăsăm oase să-i dăm de treabă. Am mai dat pe unde a ros cu soluţii amare. Acum e bine, dar încă mai avem emoţii.
Daniel
