Ponturi

[Szilly]

Buna.. De doua zile mi-am achizitionat si eu un lup ceh,il cheama Argo ,are 5 luni e un catel foarte frums .La inceput nici sa-l mangi nu puteam,era foarte speriat nu ma lasa sa ma apropii de el ,fugea si se ascundea prin colturi dar dupa cateva ore a inceput sa ma accepte (nu total).Acuma vine dupa mine prin casa se aseaza langa mine ,sta sa il mangai ,dar numai cand vine el de buna voie ..daca ma duc eu spre el se sperie si fuge inapoi(si-a gasit un colt unde sta si se simte in siguranta cred)acolo in colt e mai linistit si ma lasa sa interactionez cu el chiar daca eu vin cu initiativa.Afara din casa nu vrea sa iasa ,daca ii pun lesa se pune pe burta si pot sa trag cat vreau ca nu se misca,nici cand il chem nu vine daca nu am un treet sa ii dau in schimb e foarte atet la mine dar ii e frica sa execute orice comanda(stiu ca sunt mai incapatanti decat restu cainlor + ca mai trenuie sa treaca vreme pana se va obijnui cu mine) ceea ce vreau e sa imi dati cateva ponturi cum sa ii castig increderea mai repde/usor. Multumesc anticipat.

[admin]

are 5 luni e un catel foarte frums

Până la vârsta asta nu i-a făcut nimeni socializarea? Citește în general de perioadele de dezvoltare la câini și în special de perioada de socializare dintre 4 – 12 săptămâni: http://www.google.ro/search?q=stages+of+puppy+growth

La inceput nici sa-l mangi nu puteam, era foarte speriat nu ma lasa sa ma apropii de el, fugea si se ascundea prin colturi

Pentru el erai un străin.

dupa cateva ore a inceput sa ma accepte (nu total)

Nu a durat chiar foarte mult. Se putea să dureze și mai mult. Nu glumesc!

sta sa il mangai

Încearcă, cel puțin pentru început să nu-l mângâi pe creștet ci doar sub barbă. Mângâiatul pe creștet este specific primatelor, pentru ei, ceva deasupra capului este o amenințate (pentru cei fricoși) sau lipsă de respect (pentru cei dominanți). Tu nu vrei să se simtă amenințat.

numai cand vine el de buna voie

Stă la mângâiat când are inițiativa el pentru că atunci se simte în stare este îndeajuns de relaxat să-și învingă neîncrederea. Poate-ți spune cineva că este dominat “vine numai când vrea el, pentru că vrea să fie mângâiat numai atunci când are chef...” și poate-ți spune și să-l împingi ca să-i arăți că tu ești alfa și să-l mângâi mai târziu din inițiativa ta. NU e vorba de dominanță.

daca ma duc eu spre el se sperie si fuge inapoi

Când te duci la el nu te duce drept și nu privi direct spre el, nu-l confrunta. Să nu de duci drept înseamnă că direcția corpului sau direcția spre care se uită (dacă are capul într-o parte) să facă un unghi cu direcția pe care vii tu. Nu vreau să înțelegi că poți face un arc de cerc și apoi tot din față să-i vii.

si-a gasit un colt unde sta si se simte in siguranta cred

Respectă-i-l. Niciodată (cel puțin în primul an) să nu-l iei de acolo să-i faci ceva ce bănuiești că nu i-ar place.

Afara din casa nu vrea sa iasa ,daca ii pun lesa se pune pe burta si pot sa trag cat vreau ca nu se misca

Asta e destul de grav. ATENȚIE! Nu-l forța. Fă-l să moară de curiozitate și când trece pragul dă-i cărniță. Tot așa din metru în metru, până ajungeți la plimbări scurte în locuri cunoscute ...

nici cand il chem nu vine daca nu am un treet sa ii dau in schimb e foarte atet la mine dar ii e frica sa execute orice comanda(stiu ca sunt mai incapatanti decat restu cainlor

Întâi să prindă încredere în tine. Apoi să-l înveți, căci probabil nu știe chemarea. Apoi exersați în diferite medii să fii sigur că a învățat. Și când ești sigur că știe ce trebuie să facă, că nu este stresat de altceva sau poate chiar speriat și nu vine, atunci să-ți pui problema că ar putea fi încăpățânat. Și nici atunci. Poate pur și simplu este mai interesant ce face el acolo decât persoana ta sau ce-i dat tu sau ce va face cu tine.

Ponturi? Petreceți timp împreună și respectă-i frica. Nu-l speria, nu-l forța, nu-l pedepsi... Nu e o veste bună dar trebuie să te porți cu el ca și cu un ou. Trebuie să-l obișnuiești cu lumea – desensibilizare – cu mare grijă, pentru că la orice sperietură dai doi pași înapoi. Nu e ușor! E chiar greu și frustrant! Trebuie să ai ani de răbdare dar se poate! La mine au trecut patru ani și jumătate, dar acum am un câine minunat.

Dacă vrei și ai timp citește:

1. THE CULTURE CLASH - Jean Donaldson
2. Guide To Living With & Training A Fearful Dog, A - Debbie Jacobs
3. Scaredy Dog! Understanding & Rehabilitating Your Reactive Dog - Brown, Ali
4. The Cautious Canine - Patricia B. McConnell

Mult succes!

[Szilly]

Mersi pentru raspunsuri..A facut progrese catelul se se joaca cu mine iesim si la plimbari(prima data era foarte speriat de ce era peafara:))acuma dupa 3 zile vine increzator dupa mine ) mai avem de rezolvat problema cu strainii si alti caini.. dar asta cu timpul

[scaramuche]

Salut Szilly! Posibil ca eu să nu fi înţeles unde aveţi locuinţa. La bloc sau la curte? Este destul de important în analiza comportamentului canin. De unde l-aţi luat? Nu persoana de la cine l-aţi luat (deşi uneori aceasta oferă un plus sau un minus valoare). Mediul din care a fost luat şi mutat are un real impact. Primele 5 luni, indiferent că a vrut sau nu, a învăţat ceva iar acum este pe altă lume cu alte reguli. La prima întâlnire, atât viitorul proprietar cât şi căţelul, caută o punte de legătură prin care să facă „trafic de experienţă”, să schimbe „impresii”. Aici se dă primul punct de sudură al unei relaţii. Ideal ar fi ca şi căţelul să-şi aleagă stăpânul. Posibil ca până la întâlnirea cu dumneavoastră, pe Argo, să nu-l fi ajutat nimeni să înveţe cum să socializeze corect, aşa cum văd că şi admin a bănuit. Asta este şi în acest punct ne aflăm. Problema noastră este dată şi de calitatea datelor de care dispunem. Dumneavoastră, actualul proprietar al lui Argo, ne oferiţi unele informaţii aşa cum le vedeţi, sub influenţa unor stări emoţionale care trădează o oarecare nesiguranţă în evaluare. Căţelul avea şi are nevoie disperată să vadă la dumneavoastră un lider, stăpân pe orice situaţie, care este capabil să-i ofere liniştea şi încrederea mult dorită. Avem în schimb două puncte solide şi destul de bine ancorate: 1. Flerul, sinceritatea şi dorinţa noului proprietar de a pune lucrurile la punct, încercând să-şi cunoască noul membru al familiei, fiind convins că aşa nu mai merge; 2. Disperarea căţelului Argo de a înţelege pe ce lume este şi dorinţa de integrare în noua lui familie. Pentru început aş îndrăzni să sugerez ca o perioadă să acceptaţi rolul unui fin observator a reacţiilor lui Argo pe care apoi să le analizăm împreună. Partea cu comenzile renunţăm deocamdată. O să le vină vremea dar nu acum. Ştiţi că tuturor ne place să fim şefi, să dăm sfaturi, comenzi... . Problema este că şi şefia asta se cam învaţă că altfel apar nenorocirile. Dumneavoastră trebuie să ştiţi că aveţi de recuperat fiecare zi ale celor 5 luni care au trecut dar şi cum se fac reparaţiile necesare. Se cere: ambiţie constructivă, răbdare, încredere în parteneriat, studiu individual dar şi prin dezbatere, atenţie sporită asupra comportamentului propriu dar şi al căţelului, claritate în decizii pentru a fi înţeles, fermitate pentru a nu lăsa loc la interpretare, inima deschisă, ochii limpezi şi mintea liiniştită. Arătaţii că sunteţi nu numai liderul lui ci şi al casei. O perioadă familia va trebui să înţeleagă nevoia căţelului de ierarhie. Apoi speculaţi nevoia de hrană. Fiind în creştere, va fi forţat să renunţe la toate reţinerile. Aici încadraţivă în numărul de mese zilnice adecvate vârstei pe care la veţi oferii conform unui „ Ritual de hrănire”. Acesta începe din momentul pregătirii mâncării şi se termină cu apa pe care o bea din acelaşi bol, castron în care a fost pusă mâncarea. Dacă doriţi o să dau detalii referitor la acest Ritual de hrănire şi la utilitatea lui. Celelalte acţiuni ale lui care nu-s tocmai civilizate le putem dezbate şi găsi soluţii cu timpul. Educaţia începe într-o haită încă din cuib, de la masa servită de mama lor, din primele minute. Răbdare că le vine rândul la toate. Sigur că conform principiului: „dacă nu-i pui tu reguli şi le stabileşte singur” , nivelul problemelor va creşte dar nici noi nu vom sta pe loc şi pe nesimţite la vom prinde din urmă şi le reparăm. Dacă admin este deacord voi reveni cu Ritualul de hrănire. Consider că dacă pentru noi masa este sfântă şi trebuie respectată prin atitudine aşa trebuie să fie şi pentru câinii. În sălbăticie regulile sunt altele dar şi acestea pleacă tot de la respect.

[admin]

Dacă admin este deacord voi reveni cu Ritualul de hrănire.

Chiar vă rog! Puteți face un topic nou în „Educație”.